Simtisem coplesitoarea nevoie de atingere materiala si fizica, ca intr-un exces de superficialitate sau atac de scepticism, de parca lumii mele intregi ii fusese aspirata spiritualitatea. Mai mult, intr-un egoism al carui indice eram, imi rupsesem resortul moral si ma prabusisem. N-aveam din ce sa-mi mai ridic pilonii de sustinere, iar vertebrele mi-erau prea fragile pentru o astfel de greutate. Si mi-am spus ca pana la urma universul nu e asa de armonios, anulandu-l ca forma perfecta a totului.
